София Ротару - La umbra nucului batrân... (классический румынский романс)

LA UMBRA NUCULUI BATRÂN... (1930)
Versurile de Alexandru Dinescu
Muzica de Ionel Fernic
La umbra nucului batrân,
Pe banca învechită
Tu mă rugai să mai ramân,
Să te mângâi, iubită!
Şi-n nopţile cu cer senin,
Cu şoapte de iubire;
Îţi mângâiam al tău păr fin
Nebun de fericire!
Acum aş vrea să mai rămân,
Dar banca-i putrezită,
Şi frunza nucului bătrân
De vânturi risipită...
Şi, tot chemându-te-n zadar,
Durerea ce mă curmă
Ţi-aduce-n plânsul meu amar
Romanţa de pe urmă...
La umbra nucului batrân,
Pe banca învechită
Tu mă rugai să mai ramân,
Să te mângâi, iubită!
Şi-n nopţile cu cer senin,
Cu şoapte de iubire;
Îţi mângâiam al tău păr fin
Nebun de fericire!